A.E.
Gandul ce duce la tine se divide, parca, in multe altele. Sunetul unei sali pline de oameni cu inimi pline de cantecul nostru, emotia unui inceput si ideea de inceput, sentimentul de navigare pe malul oceanului ani de zile, spre trecutul sau viitorul meu, spre prea cunoscutul sau spre necunoscutul zilelor mele… Toate acestea se impletesc schematic cu speranta de definitizare, sau mai exact cea de aprofundare. Nu te mai holba. Nici eu nu stiu ce spun acum.
Daca ar fi sa spun un adevar, cu toate ca nu exista adevar, acela ar fi ca, involuntar desigur, am in subconstient ideea ca tu vei fi cel ce imi vei da faima. Pe tava, cu tot cu garnitura si tot restul…
Sper ca relatia noastra “strict profesioanala” sa nu se incheie dramatic inainte sa-mi dai ceea ce trebuie sa primesc… Fa-ma sa simt ce incredibila este clipa, ce incredibil este fa diezul, ce incredibil e sa te stii atat de tanar si atat de mort sub sunetul viorii tale.
Îmi place mult cum priveşti şi cum intensifici fiecare sentiment, fiecare lucru marunt.:)
Dar iar sunt prea curios… ce ar trebui să însemne “A.E.”?
A.E. este numele celui caruia ii este scris articolul.
De asta mi-am dat seama..dar nu cred ca sunt iniţialele :p
“Crede si nu cerceta!”
Bănuiam că nu ar fi aşa evident
penultimul paragraf superb.
keep it like this.:x
dar de ce sa nu cerceteze?
de confidentialitate ai auzit? :))
Evident ca nu doresc să aflu identitatea persoanei… eram curios de cum ai ajuns la pseudonimul “A.E.”, sperând că nu sunt iniţialele :-?
Imi pare rau sa te dezamagesc, dar sunt doar initiale de data asta. Data viitoare voi fi mai inspirata, promit.